10 minute pre

10 minute 10 minute preM-am gândit puțin zilele astea la punctualitate. Un atu ce se pare că l-am pierdut sau nu reușesc să-l mai calculez din cauza încetinirii mele. Mă mișc mai greu, mă mobilizez mai greu și pe zi ce trece lucrurile mărunte îmi iau mai mult timp fără să le mai pot calcula. Dar îmi revin la cele 10 minute pre, care cândva mi-au fost dregi prieteni. E numai în avantajul meu.

Înainte de majoritatea întâlnirilor sau mersul la servici, ajungeam cu 10 minute mai repede. Acest timp îl petreceam gândindu-mă ce o să povestesc cu persoana cu care mă întâlnesc și să scap de scuzele de rigoare. Detest să mă scuz și să văd niște fețe acre din cauza întârzierii mele. Și nu cred că trebuie să vă explic cât de mult detestă oamenii să fie cu sine însuși, chiar și pentru câteva minute. De parcă s-ar nărui o lume când își aud propriile gânduri. Decât să ajung zvăpăiată, fără timp pentru a-mi aduna gândurile. Prefer să ajung mai repede, să aleg locul în care aș vrea să stau, să mă servesc cu ce poftesc, să mai deschid un rss reader.

La servici aceeaşi poveste, prefer să ajung cu zece minute mai repede, să îmi pregătesc cafeaua și să mai deschid contul personal înainte de a începe lucrul în sine, pentru a mă bine dispune. Iar exemplele ar putea continua.

10 minute de bun simț, 10 minute pentru mine, 10 minute pentru a mă binedispune.

Cine cu cât timp ajunge mai repede? Sau sunteți contra?

Lovely Birthday Gabriel!

La mulți ani Gabriel!

Zilele de naștere vin doar odată pe an. Azi fiind ziua ta, îți doresc cât mai puțin din stresul zilnic (la lucru), cât mai mult timp petrecut cu noi, bună dispoziție și răbdare! Cu multă dragoste, Tilla

Și dacă tot venii ziua soțului meu, m-am gândit că nici în acest an n-are cum să lipsească torul. A se înțelege că noi avem metode mai neconvenționale de a ne cadorisi, adică nu cumpărăm nimic că e greu să ne facem surprize (eu am început acest lucru, recunosc). An de an fiecare își cumpără ce-și dorește, de ce are nevoie.

Dar se știe că mie îmi place să stau în bucătărie, să experimentez rețete noi, să amestec cele care ar face pe oricine să saliveze, acele minunății care duc în păcat dietele. Și în anul acesta am ales un tort inspirat cu fructe și brânză, ingredientele lui preferate, apoi ca să conțină și sentimentele mele am făcut totul într-o formă de tort în formă de inimă. Am decis să postez pe blog și rețeta să vedeți și voi cum gătește o soție, o viitoare mămică și nu în ultimul rând un blogger.

tort de mai 300x300 Lovely Birthday Gabriel!

Dacă poza v-a crescut deja apetitul, vă spun că rețeta este una relativ simplă, din fructele lunii mai, cu brânză proaspătă și pișcot. Haideți să-i dăm și un nume:

Tortul lunii mai

tort de mai 31 Lovely Birthday Gabriel!Ingrediente pentru o formă de diametrul de 28 cm:

Pentru Blat:

- 4 ouă, 4 linguri de zahăr, 3 linguri de făină, 1 lingură amidon

Pentru crema de brânză:

- 500 gr brânză de vaci sau ricotta, 2 păhărele de iaurt, 100-200 gr zahăr (după preferințe), 1 coajă de lămâie rasă, 1 plic gelatină

Pentru top:

- Fructe la alegere (eu am ales căpșuni și fructe de pădure congelate), 2 plicuri tort gelee dr, oetker și 4 linguri de zahăr.

Pentru început se coace pișcotul, în cuptor electric la 180 grade, apoi se lasă la răcit. Pentru începători e important să specific că pișcotul necesită despărțirea albușului de gălbenuș. Albușul se bate separat și se amestecă cu restul ingredientelor cu ajutorul unei spatule, fără a-l tăia. Tava se unge cu unt și se presară cu puțin zahăr să nu se lipească. După ce s-a copt se scoate din formă și se lasă la răcit.
Apoi amestecăm ingredientele pentru crema de brânză și ulterior încorporăm gelatina. Gelatina se prepară după instrucțiunile de pe ambalaj. Punem înapoi pișcotul în formă și turnăm deasupra crema de brânză, apoi punem totul în frigider pentru 10-15 minute. Între timp tăiem fructele bucăți (cele congelate nu trebuie decongelate că își vor pierde forma și vor fi apoase) apoi le punem deasupra torului, urmând să turnăm lichidul obținut din tort gelee.
Se pune totul la frigider pentru câteva ore după care se scoate din formă. Dacă aveți nelămuriri vă aștept întrebările în comentarii.

Vă trimit și vouă o felie, dacă n-ați fost norocoși să-l gustați!

tort de mai 2 1024x1024 Lovely Birthday Gabriel!

Cu acest articol m-am alaturat campaniei Blogchef.ro – Gatim ce poftesti!, in care Andreea Patrascu, Cetin Ametcea, Sebastian Bargau si Radu Bazavan se lupta pentru titlul de „Blogchef”, powered by BEKO

Cum mă simt cu 10 kilograme în plus

10 kg in plus Cum mă simt cu 10 kilograme în plusCiudat, foarte ciudat. Dar să încep cu o poveste. Există un căţeluş care avea doar câteva luni și atunci când era speriat intra sub fotoliul din living. Când a crescut și avea deja în jur de 2 ani, păstrându-și obiceiul a îmburdat fotoliu, deoarece nu-și cunoștea mărimea. Ceva de genul e sentimentul celor 10 kg în plus, nici eu nu conștientizez prea mult cât de mare sunt.

Având în vedere că în ultimii 10 ani am reușit să mențin mereu kilogramele constant la 48, această modificare a venit cu tot felul de sentimente și vederi diferite. Normal, această modificare a venit odată cu sarcina și nu din neglijența proprie. Acest articol va fi unul pozitiv.

În primul an de liceu am ajuns la 48 kg pe care am reușit s-o țin constant până la 26 ani, apoi am luat în greutate în urma unui tratament încă 4 kg. Așa am ajuns la 52 kg cu care mi-am început drumul. Uneori mi se pare că cei 6 luni de sarcină au trecut repede și nu prea am avut timp să mă obișnuiesc cu noua mea imagine, alteori mi se pare ca sunt așa de prea mult timp. 10 kilograme în tot acest timp, m-a a dus la 62 kg, acolo unde niciodată n-am mai fost.

M-am gândit să scriu o listă cu modificările prin care trec pentru a știi și alții la ce să se aștepte, deoarece aceste tipuri de liste se găsesc mai rar, majoritatea vorbesc despre cum se simt după ce slăbesc” n” kg și nu invers.

- Nu îmi mai vine aproape nici un articol de îmbrăcăminte. Deși mereu eram adepta hainelor de tip babydoll și am avut cu duiumul în dulap, nu m-am gândit că am să ajung să mă strângă atât de tare să nu le pot lua pe mine. Am început să renunț la pantaloni încă după 2 luni că nu mai suportam să le închei, trecând apoi doar la colanți. Mi-am cumpărat vreo două perechi de colanți, două perechi de blugi de gravidă, un palton și vreo 2 bluze căci nu mă țin buzunarele să îmi schimb toată garderoba, dar nici nu îmi doresc. Mărimea S, încă mi-e bună, alteori cumpăr un M.

Articolele de îmbrăcăminte reprezintă cea mai mare bătaie de cap atâta timp cât trecem prin sezoane diferite, am alte necesități decât înainte. Să nu mai vorbim că vine perioada nunților și a rochiilor de vară. Ca să economisesc și eu mi-am propus să împrumut o rochie clasică de la mama, ce să zic, nu intra pe mine. Reacția? Am râs una bună cu ea, asta înseamnă să iau lucrurile ca atare și să fiu pozitivă la această schimbare.

- Mă mișc mai greu. Mă ridic mai greu, nu prea mă mai pot apleca, nu am cum să-mi fac pedichiura, obosesc foarte repede, nu mă pot epila singură, amețesc uneori, am dureri de spate constant, nu prea pot sta în picioare, iau aer mai greu, mi se umflă picioarele și am mari mari pofte de mâncare. Deși umblu săptămânal la gimnastică prenatală și fac plimbări zilnice de cel puțin 1 oră. Nu mi-am modificat deloc tabieturile și încerc să mă mențin la normalitate, căci nu sunt bolnavă.

- Beau mai multă apă. Se zice că e bine.

- Nu evit oglinda și îmi place ce văd. Dar e ciudat rău, căci nu prea mă recunosc.

- Nu-mi place cum îmi stă cu părul prins.

- Evit hainele largi, care mă fac să mă simt un mic butoiaș. Altădată hainele largi îmi erau cele mai bune prietene.

- Am dat năvală în dulapul soțului meu pentru tricouri.

- Umblu cu încălţăminte joasă. Nu mă caracteriza.

- Soțul meu mă complimentează și el chiar e sincer.

- Nu mă izolez. Poate e cel mai pozitiv sentiment să fiu conștientă de ce se întâmplă și să nu mă plâng de modificări.

Partea negativă? Da există și una de asta. E acea situație în care mă întâlnesc cu cunoscuți care țin să îmi spună fără ca eu să întreb că abia am luat câteva kg în plus. Ceea ce știu și eu și cântarul meu că nu e adevărat. Ei spun ceea ce orice femeie ar vrea să audă, eu nu vreau să aud nici asta, nici adevărul doar dacă întreb. Nu am nevoie de părerea nimănui. Sunt perfect conștientă prin ce trec.

Îmi place noua mea înfățișare însă nu o voi păstra, am de gând să revin la normalul propriu. Și cele 10 plus alte 10 până la sfârșitul sarcinii vor fi o experiență. Atâta tot.

Cum devine un site inutil

Un site ia naștere din dorința de prezentare. Aici mă refer strict la site-urile unor firme care oferă servicii sau produse. Aceste firme vor să prezinte avantajele serviciilor proprii și să pună totul sub o lumină bună și informativă. Dar deseori acel site rămâne fără update și ajunge să fie doar o relicvă care strică mai degrabă aspectul afacerii. Așa devin aceste site-uri inutile pentru viitorii clienţi.

În perioada concediului prelungit al bugetarilor, ne-am gândit să ne relaxăm și noi măcar luni. Așa că, în loc de mersul la tipicul stropit și îndopat ne-am decis să ieșim la ștrand. Mi-am făcut rost repede de un costum de baie, nu de parcă n-aș fi avut dar e mai decent să mă duc cu unul întreg, acum că mi se vede deja bine burtica. Și după mi-am pus întrebarea dacă va fi ceva deschis sau nu. Am început să caut site-urile ștrandurilor în perimetru de 100 km. Să nu mergem nici foarte departe pentru câteva ore de refresh. Site-uri frumoase, și nici nu. Până la urma urmei nu asta a contat ci eu am vrut să aflu dacă sunt deschiși, să nu fiu nevoită să parcurg acel drum și să mă trezesc cu uși închise.

Până la urma urmei n-am plecat nicăieri. N-am vrut să pierd timpul și nici banii de motorină. Păcat, mare păcat. Iar dacă angajații au fost chemați la lucru, dar clienți prea puțini să se știe că nu era din cauza sărbătorilor ci din cauză că nu au știut să informeze clienții. Un post de 2 minute le lua și pe site ar fi apărut orarul de sărbători. Păcat.

Să nu uităm că site-urile ar trebui să ofere mereu informații proaspete, ca să își arate activitatea și să crească încrederea viitorilor beneficiari. Decât fără investiție permanentă mai bine fără site. În ultima vreme observ un nou val, și anume că firmele își fac pagini pe Facebook fiindu-le mai ușor de actualizat.Bine dar nu de durată și nici de încredere. Asta ar trebui să fie o opțiune suplimentară, aici mă refer la social media.

Vă recomand să investiți în așa ceva, nu degeaba se zice că internetul și tehnologia sunt viitorul, iar publicul de orice vârstă pe care o acoperă e tot mai mare. Altfel veți deveni în timp inutili. Un sfat dăruit cu drag.

strand 300x225 Cum devine un site inutil Sursa foto

Comanda minimă

În ultimele zile m-am pus pe căutat niște ulei din sâmburi de struguri, deoarece nu găsesc în magazinele bio sau naturiste de la noi din oraș în cantitate mare. Pentru că mi-am umblat deja picioarele în căutare am decis să caut și online. Locul unde găsești de toate. Dar aici mă întâlnesc cu problema comenzilor minime.

Să vă explic, dacă n-ați mai dat de problemă, deși m-ar mira. Ni se impune să comandăm de o anumită sumă pentru a ne livra. Aici, a nu se confunda cu ofertele de transport gratuit dacă depășim o anumită sumă. Nu, aici, mă refer la suma minimă comandată. Iar mie sincer mi se pare o tâmpenie. Nu aș comanda niciodată mai mult decât îmi trebuie, eu nu prea cad în asemenea capcane.

Adică aș comanda un produs la 25 de lei de la ei pentru care eu urmează să mai plătesc taxa poștală sau taxă de curier între 7-19 lei. Dar, nu pot comanda produsul decât dacă valoare totală ar fi peste 50 de lei, la care vine în plus, din nou, taxa de livrare. Păi dacă eu oricum plătesc livrarea de ce nu îmi pot trimite un produs de valoare mai mică de 50 de lei?

Până la urma urmei ei ce au de pierdut? Un produs vândut în plus? Altceva nu poate fi.

Și aici se dovedește din nou ce coană mare e lenea. Că alt motiv eu nu le găsesc. Vor să vândă? Da. Și aici intervine un dar, numai atunci când au și câștig consistent. Răbdarea la noi lipsește chiar dacă se zice că mărunțișurile construiesc ceva grandios. Comanda minimă pentru mine denotă și neseriozitate. Adică dacă tu vrei să cumperi de 15 lei nu ești considerat clientul lor, trebuie să fi mai darnic cu afacerea lor, chiar tu clare le faci profit.

În curând… Coming soon

5f1af11a93d77484701e1c7ad3925258 În curând... Coming soonA trecut ceva timp și nici eu nu știu de unde ar trebui să încep. În primul rând la mulți ani și an nou fericit vouă. Am reușit să hibernez toată iarna, la propriu. Dar fiecare comportament are în spate și un motiv.

Motivația mea este una care aduce multă fericire și anume, de 3 luni a intrat în viața mea o noutate, o mică minune, un copil. Această mică minune m-a ținut aproape de pat în jur de 12 ore pe zi. De aici și neglijența mea pentru a scrie, citi sau de a mă ocupa cu maximă concentrare de muncă.
Însă primăvara, vremea mai caldă, creșterea bebelului și buna dispoziția recăpătată mi-a adus pofta din nou. Nu peste mult timp voi ieși în perioada prenatală așa că recuperez din scris și mai ales mă pun pe citit din nou.

Îmi propun să mă plimb mult, să mă duc la gimnastică de gravide, să citesc cât ma multe cărți, să mă reapuc de pictat, să pregătesc camera copilului. Aici vreau să mă implic la maxim și să văruiesc eu camera după plac, să schițez mobila, mai ales că timpul îmi va fi prieten de acum încolo. Îmi doresc să-mi schimb alimentația și să gătesc numai pentru mine. Să mă duc zilnic la piață după alimente proaspete și să mă văd cu prietenele pe care le-am neglijat în ultima perioadă. Așa ca o mică paranteză, am reușit să mă las de fumat (din nou), să renunț la cafea, cola etc. Dacă mă simt mai bine? Păi, da.

Unii zic că mă voi plictisi și sincer cred că au dreptate pentru că munca îmi era dragă și o făceam deseori de plăcere. De colegii de la birou să nici nu mai vorbesc, am să le duc dorul și am să-i vizitez des.
Vreau să profit oricum de fiecare minut și să mă bucur de orice moment oferit de noul membru al familiei.

Cat despre blog, îmi doresc activitate așa cum am avut-o și până acuma. Să mă ocup de el așa cum merită, face parte din mine. E ca o gumă de mestecat care se lipește în păr chiar dacă l-am neglijat el tot de acolo a rămas, îl port cu mine, îl simt, însă s-a deteriorat.
O voi reînflori!

Am forțat vremea

188236459395293399 THaz575p c 258x300 Am forțat vremeaDacă ar fi să fac o listă cu lucrurile pe care le detest la anotimpurile reci, asta ar conține cu siguranță temperatura care îmi face mâinile și fața uscată, cea care mă face să dârdâi, cea care ma indispune, dar în fruntea lor se găsesc cizmele.

Poate mă găsiți ciudată, fără stil sau orice altceva dar mie nu-mi plac cizmele. Asta nu înseamnă că n-am rafturi întregi căci trebuie să-mi protejez picioarele de frig. Oricât de frumoase sau bine lucrate să fie mie nu-mi plac. Mă simt de parcă m-ar îmbrăca ele și nu eu le-aș încălța. Poate să fie scurte, lungi, largi, strâmți, cu toc sau fără, gen botine, cu talpă sau cele oribile de cauciuc, ugg care denotă neglijență, orice combinație scurtează piciorul, dă aspect de ”piticism” și mă incomodează.

Toate astea cred că mi se trag de la devotamentul pentru pantofii frumoși, cele care oferă comoditate, eleganță. Și da, sunt și eu acea tipică femeie pe seama căreia se fac bancuri din cauza asta, dar fie.

Am tras de toamnă cât am putut, m-am abținut să le scot de la naftalină până exact în 2 decembrie, când le-am aruncat pe rafturi, curățând cu grijă dragele mele decupate. La anul dacă se poate vreau frig numai iarna.

Prenumele meu “unic”

whats your name 300x230 Prenumele meu unicAm citit că s-a apucat Sandra de întrebat blogosfera de cine și de ce și-a primit prenumele pe care-l are. Mă gândeam de mult să vă relatez ce a fost în capul părinților mei atunci când au ales Tilla. Aș putea scrie și o odă.

Cum pe vremea respectivă nu exista ecograf, nici nu se putea preconiza sexul viitorului copil, mămicile se gândeau la două nume. Mama s-a gândit doar la unul și anume Attila. Așa s-a gândit ea că n-are cum să iasă decât băiat. Surpriza a fost mare, al doilea copil era fată. S-a gândit mult să-mi găsească un nume, iar tata a venit cu ideea de Adrienn, care a și rămas. E prenumele pe care nu prea îl folosesc, mai aveau câțiva fetișul de a mă striga așa dar nu-mi plăcea, era prea comun pentru orașul mic în care trăiesc.

În anii 80 cea mai la modă revistă de integrame de limba maghiară a fost” Füles”, iar mama pe astea știa să le facă, în limba română parcă nu-i ieșeau niciodată. În acel an a apărut calendarul cu nume, a tot răsfoit ea până a dat de Lila, însă nu era decisă. A vrut să-mi găsească și ea un prenume, pe lângă cel dat de tata. Și a găsit: Tilla

Un prenume care mi-a adus numai bătăi de cap, dar pe care-l iubesc enorm. Alții cred că sunt băiat, ungurii cred că e doar un nume ghicit, moldovenii îl pronunță stâlcit, italienii nu-i pun accentul, și nimeni nu-l scrie corect. În tot acești ani mi-am memorat silabisirea care o spun cu o viteză demnă de participat la competiții. Nimeni până acuma n-a reușit să-l scrie corect și nimeni n-auzit de el. Odată am și primit de la soțul meu un breloc pe care scria ”Nu aveau numele tău”.

Ex: Bakonyi Adrienn Tilla

Actual: Ferenczi Adrienn Tilla

Mi-e îmi place cum sună ambele variante, m-am măritat binehappy Prenumele meu unic. E simplu, scurt și unic. Voi ce părere aveți?