Take away de provincie

takeaway cups 300x147 Take away de provincieNu e de mirare ca dupa atata timp de stat in casa mi-a picat bine de tot o plimbare. E deja destul de rece pentru a lua un loc pe terasa si acuma numai de asta n-are nevoie corpul meu, eu trebuie sa ma misc cat mai mult, m-am decis sa iau o cafea in mana si sa imi plimb fiul prin praful centrului.

Oricum aveam un motiv bine intemeiat pentru a face plimbarile zilnice prin oras, trebuia sa achizitionez niste lucruri de care barbatii chiar se tem. Si ca sa imi inec pofta de o cafea buna de tot, ca cea de acasa e zero, aparatul meu de cafea face o licoare rezistibila papilelor gustative, am decis sa iau una “la pachet”. Ar fi fost ciudat sa intru intr-un bar cu caruciorul si sa ma si simt normala. Mi-am dat de gandit de unde as putea cumpara. Satmareni stiti voi, la noi, mereu se gasesc lucruile greu. Dupa putina nedumerire mi-am adus aminte ca la Bianco Milano este, numai ca e inchis, apoi Red Hat Caffe, aici ar fi fost ok dar cum intru, doar nu-mi las copilul in strada, asa ca m-am razgandit. Apoi pica fisa: New York Caffe, tejgheaua lor e exact la intrare si nu neccesita sa intru desi jos e salon de nefumatori, dar totusi.

Apoi m-am gandit cum se numeste ceea ce imi doresc eu. Cum sa cer… cafea de dus in pahar de carton? sau in pahar de plastic? sau cafea de purtat? sau cafea la pachet? Se stie noi in Satu Mare nu prea folosim cuvinte “americanseti”, doar unguresti. Deci “elvitel kave”? Nu, nici asta. Apoi mi-am zis ca tot varianta in engleza ar fi mai ok, asa ca am cerut o cafea take away lung, fara zahar. Domnita s-a uitat crucis si mi-a replicat: “Eventual cafea To-go”.

 

Deci ne-am inteles…se zice to-go si nu take away in provincie. A nu se mai confunda ca mi se va taia capul next time. icon smile Take away de provincie La fel si voua.

Despre licență, ciocolată și mită

examenul de licenta Despre licență, ciocolată și mităDin păcate, nu am avut ocazia de a termina o facultate serioasă de stat așa că mi-a rămas facultatea particulară din oraș (cursuri la zi), lângă care am lucrat full time, deși nota de la bacalaureat era una mare. Dar azi nu vreau să vă scriu de ce n-am avut posibilitatea aceasta ci să vă relatez ce s-a întâmplat la examenul de licență. Perfect valabil pentru 2013.

Pentru cei care nu știu eu am terminat facultatea de psihologie și spre marea mea dezamăgire majoritatea materiilor s-au ținut de aceeaşi profesoară, care nu prea avea habar de toate. Apoi am mai avut un profesor de 70 de ani care mereu ne vorbea despre grupul muncitoresc și prosperitatea națională. Plus niște surplusuri. Mi-a trecut pofta de a mai vizita instituția însă am citit toate cursurile și bibliografia. Atunci când a venit momentul licenței, am primit o listă de subiecte interesante.

Eu am ales să scriu despre psihologia reclamei și studiu de caz pe panourile publicitare. Asta, deoarece în acea perioadă lucram la o agenție de publicitate și aveam acces la multe informații. Ca să fiu și mai informată, mi-am comandat mai multe cărți de pe internet, apoi m-am pus pe studiu amănunțit. Am ajuns să citesc în 2 luni cărțile comandate și m-am pus pe redactarea lucrării de licență, apoi am structurat-o după cerințele de bază. Eram tare, tare, tare mândră de ceea ce realizasem. Dar aveam nevoie de un coordonator, așa că am apelat la profesoara multilateral dezvoltată pentru a-mi da o notă propusă. Trecuseră cam 2 săptămâni și zeci de telefoane până am dat de ea să îmi vadă lucrarea.

Întâlnirea a fost simplă, i-am pus în față o lucrare imprimată, a citi titlul, s-a uitat la cuprins și mi-a dat nota propusă 9, apoi a trecut la colegii care dețineau plicurile și ciocolățile, zâmbindu-le cu drag și oferindu-le tot timpul ei. Ajutorul ei era pe cât de mult reușeau s-o îndulcească cu ciocolată și plicuri impecabil de albe. Iar cum de la mine n-a primit nici un obiect am primit o privire sictirită.

Deoarece trebuia să le țină spatele și să-i ajute la examenul de licență îndulcitorilor, a venit și ea, binenţeles pe banii lor (eu n-am vrut să le dau). A fost penibil să-mi văd colegii că sunt completați de profesoară la tot al doilea cuvânt. Eu am intrat în sală fără a avea o copie a licenței sau fără nici un fel de speech realizat în prealabil, deoarece nu aveam nevoie din moment ce eu am făcut totul. Cum se zice, aveam totul la degetul mic. Nu m-au blocat cu nici o întrebare și la sfârșitul prezentării comisia a ridicat-o în picioare pe duduie. Apoi au luat-o pe ea la întrebări, erau curioși de ce mi-a dat nota 9, ca notă propusă și nu 10, atât cât merita de fapt lucrarea.

Știți cum m-am simțit? Mândră, tare mândră. Căci uneori e mai bine să ne lăsăm ghidați de propria capacitate decât să îndulcim gura și buzunarele unora, pentru care fără acestea suntem niște prafuri nesemnificative. Licența este importantă, licența este acea lucrare care atestă rezultatele. Eu vă recomand să vă puneți cu burta pe carte căci nota finală și rezultatele vă vor face mai încrezători. E păcat să ratați ocazia.

 

Gropile sătmarului

Cred că singurul lucru deranjant în prag de primăvară (sau vară) e apariția gropilor după vremea rece. Și eu sunt cea care le ia pe toate atunci când conduce, am o afinitate în a le nimeri. Gropile sătmarului au ajuns atât de multe încât slalomul nu mai e o soluție.

Nu sunt eu expertă în criticarea bugetului orașului, însă am un cuvânt de zis din moment ce eu plătesc taxele, cotizațiile, impozitele și tot eu plătesc și reparația mașinii. Ar trebui să fiu mai atentă? Sigur că da dar miopia nu-mi permite. Cât despre asfaltul de un 1 cm care se toarnă în momentul reparațiilor e ca și o picătură de ulei în maioneză. Și în fiecare an o luăm de la început.

Deseori prefer să ocolesc drumul către casă și să aleg străzile mai bune, astfel fac și” economie la motorină”. Bun, dar e doar cazul meu și celor care trăim aici. Dar ce fac cei care ajung în Satu Mare și petrec câteva zile aici? Mai întâi de îngrozesc.

Cazul fratelui meu, actual rezident în Timișoara, repară mașina de urgență aici ca să poată porni la drum. A dat într-o groapă lângă piața mare care i-a îndoit jențile. Frumos, nu? Ce poate să facă? Mai nimica.

Ne-am plâns de vechiul primar dar nici cel nou n-are interes de a rezolva problemele orașului. Ce putem face? Din nou nimica, suntem doar acele din mormanul de fân care rar apucă să împungă. Ne conformăm, ne plângem însă nimic nu se schimbă. Uneori îmi închipui sătmarul locul de unde începe apocalipsa, arată ca un câmp bombardat.

Păcat pentru un oraș așa de mic și drăguț. Putem însă să dăm noi o mână de ajutor prin această aplicație (am dat de ea ieri). Poate va funcționa bine.

gropi satu mare Gropile sătmarului

Controverse și injurii în urma unui articol propriu

Așa cum împart majoritatea experiențelor proprii așa am împărțit cu voi și cum am devenit eu cetățean maghiar și am punctat actele necesare pentru acest scop, în acest articol. Aceste informații erau menite să servească în ajutorul celor care erau în aceeaşi situație cu mine. Comentariile au curs și au oferit informații chiar mai dezvoltate iar unii chiar și-au împărțit experiențele. S-a adunat o ”comunitate” frumoasă. Însă unde e facere de  bine e și futere de mamă. Să vă explic de unde a pornit.

Am aprobat 110 comentarii din care am aprobat acesta:

Screech said:

March 12, 2013 at 11:57 am

daca vrea cineva sa isi puna dosarul pt cetatenie , il/o ajut eu, contra cost , si i a sigur dosarul indiferent daca sti sau nu maghiara!

pentru a afla, din curiozitate, unde s-a ajuns cu frauda din acest segment. Aici e răspunsul meu pentru el, în comentariu:

Sunshine said:

March 13, 2013 at 6:04 pm

Ti-am aprobat mesajul dar nu sunt de acord cu mesajul transmis de tine. Eu zic ca e foarte important sa devii cetatean al unei tari din devotament si sa areti putin respect invatandu-i limba sau persoanelor care au cazul Angelei. Ei merita!

Și de aici au apărut comentarii (neaprobate) care cer ajutorul acestui individ, citiți și voi cât sunt de disperați unii și cum ar da un ban pentru, sincer nu știu pentru ce anume, deoarece eu n-am situația lor.

- De la utilizator/ adresa de mail: victor simiondaniela68@yahoo.com

Submitted on 2013/03/15 at 11:48 am | In reply to Screech.

Salut,as dorii sa ma suni sa vb despre treaba asta,ai aici nr meu de telefon…0762598531
Doresc sa mi scot cat mai repede pasaport unguresc, mentionez ca nu stiu nici limba si nici nu am nici un descendent..

Aici omul stie ce vrea, foarte bine.

- De la utilizator/ adresa de mail:Adriana agneta_adriana@yahoo.com

Submitted on 2013/03/16 at 12:25 pm

Te rog screech daca poti sa rezolva ceva dami un apel pe nr asta 0754875552 sau oricine poate sa rezolve sa sune pe nr acesta am actele in regula doar ca nu stiu sa vb asa bine.
Submitted on 2013/03/17 at 8:44 am

C.a. Poti sami spui daca ai rezolvat ceva cu screech anunțată te rog pe adresa aceasta. agneta-adriana@yahoo.com

Aici, nici limba română nu e un punct forte.

- De la utilizator/ adresa de mail: ani okaziibd@yahoo.com

Screech da-mi un mail pe kaziibd@yahoo.com”>okaziibd@yahoo.com,vreau sa iti cer un mic ajutor

- De la utilizator/ adresa de mail: Maria  bulgrash@yahoo.com

Submitted on 2013/03/25 at 1:38 am

As vrea sa iau legatura cu utilizatorul Screech, va rog. Puteti sa-mi dati datele lui de contact sau daca citeste mesajul sa-mi scrie pe adresa ulgrash@yahoo.com”>bulgrash@yahoo.com. Multumesc frumos!

Se pare că unii își dau chiar și numerele de telefon private pentru a fi aprobate, m-am simțit puțin atinsă de prostia lor și le voi „aproba”, aici în articol, așa cum mi le-au cerut însă înainte de toate le-am dat ocazia să facă pasul în spate și le-am trimis un mail, simplu și poate prea elegant, care suna așa:

Buna,
Chiar crezi ca iti aprob comenariul in care ceri ajutor oferind bani pentru a primi cetatenia pentru interes?
Nu stiu ce a fost in capul tau sa-ti faci publicul numarul de telefon.
Tilla

Unii n-au răspuns însă aceea Adriana agneta_adriana@yahoo.com a fost drăguță să-mi răspundă asta (dar oare știe ce însemnă puterea scrisului?):

sa o fut pe curva de mata penala si sati iau totimorti in pula si toata familia

Coerenţă și gramatică.

Oricum mai rămâne un comentariu aparte la care simt nevoia să răspund, mi s-a părut funny:

- De la utilizator/ adresa de mail: C.a. adesgreu@yahoo.com

Submitted on 2013/03/29 at 5:06 pm

Am tot vrut sa iti scriu draga Sunshine ca esti un pic rasista sau mi se pare? , descendenti mei au fost Maghiari 100% cei din partea mamei si din partea tatalui rusi cu nemti. Eu vorbesc germana engleza si alte limbi , Maghiara doar cateva cuvinte , de ce consideri tu ca nu meritam sa fim ajutati daca nu vorbim limba bine? Ce treaba are una cu alta? Screech desi probabil are 2 clase si nu are treaba cu ungurii a dat un pont bun unde cei in situatia mea pot merge , eu am investigat ce a postat el , satul de granita din Baia Mare Carei l-am gasit dar satul unde ar fi depus actele “fehersvari sau ceva de genul.” nu l-am putut gasi pe harta.
Iti inteleg punctele de vedere in anumite aspecte Romani fara descendenti maghiari nu merita aceste acte dar daca tot ai facut atata efort sa ne ajuti , fa-o pana la capat.
Multumesc.

În primul rând eu m-aș fi interesat al cui este blogul să știu cum să mă adresez persoanei, căci nu scriu sub pseudonim ci mi-am pus toată identitatea la secțiunea ”Despre mine”, apoi nimeni nu contestă proveniența ei și nici nu joc rolul lui Dumnezeu, ci simplu nu sunt de acord să dea bani cuiva pentru a primi cetățenia. Mi se pare o cretinitate să te duci într-o țară și să ceri cetățenia dacă nu vorbești limba lor și nu ești interesat de istoria acelei țări. Dacă cunoștea limba țării a cărui cetățean vrea să devină ar fi găsit cu ușurință satul cu pricina. Efortul meu pentru a vă ajuta nu sună pentru ea sau celor care au comentarii în acest articol ci sună celorlalţi 100 și celor în situația mea. Cât despre rasism vă invit să-mi citiți blogul, căci nu sunt o militantă unguroaică ci sunt una care provine dintr-o familie de maghiari și trăiește în românia, de care este mândră și a cărei limbă o vorbește, o scrie.

Știu că acest articol le va fi de ajutor, dar nu m-am putut abține să nu le public datele personale și să vă arăt că un blog drăguț în care vulgaritatea nu-și are locul totuși este asaltat de  injurii și de acuzații. Nu voi da explicații la întrebări celor care îmi vor cere explicații deoarece este un spațiu public, poate fii citit de oricine însă conținutul îl generez eu și cei care doresc să adauge păreri la opiniile mele și ei o fac pe propria conștiință.

Oricum, nu e treaba mea cine și cum face rost de cetățenia maghiară, insă nu blogul meu va fi cel care îi va ajuta, n-am nici un interes s-o fac, mai ales că nu sunt de acord cu asta. Comentariile ce le voi primi în viitor, pe această temă, vor intra direct în spam.

Be sweet like a lemon!

Stand up comedy, un spectacol vulgar?

Hai să vă vorbesc azi puțin despre stand up comedy-ul românesc despre care aș vrea să îmi spuneți și voi părerea. Sunt curioasă câți ați participat și ce v-a plăcut.

Am ajuns la un spectacol constrânsă de situație, oricum eram și curioasă. Mie îmi place să mă duc des la astfel de spectacole însă toate erau de limba maghiară, deoarece am lucrat la firma care organizează aceste evenimente în țară. Mi-au plăcut mereu acești băieții care vorbeau despre întâmplări haioase născocite din experiențele vieții cotidiane. Un parapon adus zilelor noastre. Ca să înțelegeți valoarea lor, să știți că au făcut spoturile publicitare video pentru OTP Bank în Ungaria cu pildele lor hazlii.

Când a urcat însă primul pe scenă, comedianul nostru care vorbea în limba română, am rămas oripilată și rușinată de vulgaritate și de disprețul adus publicului. Am auzit eu că nu trebuie să stai în față că se va lega de tine, dar nici nu puteam sta în spate că na, eram invitați speciali. Și aici nu mă refer că s-a legat de mine, căci privirea mea, probabil, i-a dat de înțeles că nu este locul.

Atâtea cuvinte despre căcat, futut, pulă, beșină și muie n-am mai auzit nici măcar de la birjari. Au vorbit vulgar, oferind publicului bancuri misogine (uneori nici măcar nu mă deranjează deoarece îmi cunosc calitățile) și ofense la adresa unora din sală. Nu știu cum să mă exprim însă sunt excelenți la producerea spectacolului cu ajutorul publicului, însă nu la modul pozitiv. Nu e ca și comedianul american care dă o pildă despre comportamentul negrilor într-o anume situație în care cere aprobarea unui astfel de om din public, asta nu e ofensă, este mai mult” compasiune” și înțelegere. Ei profită și oricum n-ai replică.

Cu alte cuvinte domnul Teo și Raul mi-au lăsat un gust amar. Știam eu că nenorocirile altora, sexul și vulgaritatea vând, se pare însă că o vând bine semenilor lor. Și nici prin gând nu-mi trece să mă mai duc să aud despre astea sau mai ales să plătesc. Prefer oricând subiecte despre politică, viața de zi cu zi sau despre semenii mei decât despre cele menționate aici.

Vouă cum vi se par aceste spectacole? De ce vă place să mergeți? Sau din ce cauză nu mergeți?

ComedyStandUp Stand up comedy, un spectacol vulgar?

 

Xerox românesc

La noi, în orice instituție publică, unde trebuie să rezolvăm niște treburi, pe lângă identificare și alte acte, cu zecile, avem nevoie de copii xerox. E cea mai enervantă procedură în cazul în care nu lucrezi într-un birou e să umbli să găsești un aparat care copiază actele necesare. Să nu mai vorbim despre afacerile profitabile de pe lângă aceste instituții unde un xerox e mai scump decât o cafea la Starbucks.

Acum doi ani mi-am schimbat buletinul și permisul de conducere, am fost nevoită, altfel nu le-aș fi călcat pragul. La buletin a fost dezastru, la fiecare act în original trebuia să atașez și copiile xerox după fiecare act în parte, toate paginile. Mi-a trebuit o jumătate de zi să adun tot ceea ce aveau ei nevoie. Si o altă jumătate de zi să le predau. Atât de mult timp pierdut…

Acum o lună și ceva ne-am decis să ne facem pașapoarte maghiare. Am dat un telefon unchiului meu să meargă până la oficiu și să întrebe de ce am nevoie pentru a-mi elibera actul. M-a sunat înapoi în 30 de minute. N-aveam ce să notez. Ziua următoare ne-am pornit la drum să ajungem în acest orășel la 25 km de noi, înarmați cu bani serioși și fără vreun dosar în mână. Am ajuns în institutul lor public, am luat număr de ordine și ne-am pus și noi la coadă. Mă uitam în jurul meu și nimeni, dar nimeni n-avea dosar în mână. Nici o hârtie. Atunci mi-au trecut suspiciunile și m-am liniștit. Nu mi-am imaginat vreodată că nu trebuie să mă duc cu tot dosarul de acasă ca să rezolv ceva, firmele de papetărie acolo sigur nu din dosare se mențin pe linia de plutire.

Când am intrat ne-au cerut ”flotantul” (lakcim kártya) și au dat un ochi peste ”certificatul de maghiarizare”, m-au găsit în baza de date, au imprimat cererea tipizată direct din calculatorul lor (nu trebuia s-o completez, era gata completată), am semnat-o, am făcut o poză, mi-au luat amprentele (procedură digitală) și apoi m-au trimis la poștă să plătesc. Toată această procedură a durat în jur de 10 minute și gata.

Trăim în dinastia xeroxului în țara noastră, arătăm ca cel dintâi contabil, încoronați de hârtiile proprii deoarece nu există o bază de date și nici nu se consideră o prioritate atâta timp cât ei nu trebuie să miște un deget și lasă totul pe seama noastră.Xeroxul face parte din noi toți devenind un lait motiv în orice procedură ce implică instituțiile publice.

xerox 1977 Xerox românesc

Legi care vin cu valul

În 1 ianuarie 2012 Ungaria a adaptat legea care interzice fumatul în localuri. E interzis în aproape toată Europa și oamenii s-au obișnuit deja cu ieșitul afară și fumatul în fața localurilor. Da, nu e plăcut mai ales dacă e frig afară, însă ei au reușit să se adapteze. Cu scandal sau fără, au reușit. Mai urmează…

Am umblat în destule locuri prin Europa ca să simt pe pielea mea modificările, dar am vizitat aceste locuri doar vara. Atunci când terasele sunt în vogă și pot să pufăi în voie, așa că eu nu prea am simțit” drasticitatea” acestei legi. Dar într-un weekend ne-am pornit la spa în Ungaria și la întoarcere ne-am oprit la restaurantul meu preferat. Fără să-mi mai aduc aminte de cele decise am cerut o scrumieră. S-a uitat puțin mai ciudat la mine și mi-a zis că nu am voie. Aha! Așa că n-am fumat și nici în frig n-am stat să pufăi.

Apoi să fie și mai sticți, au decis să interzică jocurile de noroc știți voi acele piane unde un artist își petrece seara lângă un păhărel în ziua de salar. Încă nu s-a ajuns la termen și în anumite locații încă sunt păstrate aparatele. Se știe că se pierd mulți bani dar se poate spune că e un viciu. De asta m-aș putea lipsi, nu m-ar interesa, fiind că nici nu frecventez baruri otrăvite de această pasiune pentru clape.

Valul vine și ne ia din urmă. Urmează România. Aș vrea să știu ce credeţi că s-ar întâmpla în cazul în care s-ar vota și la noi aceste legi. Să interzică jocurile de noroc cât și fumatul în incintă. Scandal sigur ar fi, deși sunt lucruri nocive.

Eu îmi imaginez oameni care nu ies la cafenele, ci le servesc acasă. Atunci când se închiriază un loc pentru vreun eveniment, s-ar face excepție, s-ar da voie fumatului pe riscul chiriașilor. Oamenii n-ar mai vizita jocurile de noroc însă le-ar juca pe ale lor. Așa cum era până acuma. Ar trece de la aparatele electronice înapoi la carnețele și cărți, locația: în ogradă sau în fața blocului.

pian Legi care vin cu valul

 

AM obligatoriu dar se trage din umeri

old vespa AM obligatoriu dar se trage din umeriO noutate lansată nu de mult de edilii noștri și anume Noul Cod Rutier 2013 care intră în vigoare în 19 ianuarie. Aceste noi legi includ reglementările ce vizează noile categorii de A, cel puțin asta mă interesează pe mine.

Dacă până acuma m-am putut plimba în voie cu permisul de categoria B pe mopedul meu drag, din ianuarie n-am să mai pot. Va trebui să-mi fac permisul pentru AM și cu siguranță voi face si A1. Pentru că îmi prea place mersul pe două roți pe viteza melcului turbat și îmi oferă un mod de relaxare, m-am decis să mă conformez noilor reglementări.

Mi-am luat permisul acum 7 ani, deci nu prea mai cunosc școlile de șoferi din oraș, dar mereu se află cineva care să-mi ofere o alternativă, am primit un număr de telefon. Și sun în speranța începerii demersurilor, căci se știe, la noi nimic nu se mișcă cu rapiditate, lenea e la ordinea zilei. Îmi răspunde un bărbat drăguț și puțin distrat care mă informează că nu știe cum va fi și ce va trebui să fac pentru a-mi lua examenul. Mi-a spus că nici” ghioceii de asfalt”, poliția, nu știe din ce va trebui să ne examineze. Aici m-am înfuriat rău.

Adică se dă o lege care ne obligă să ne înrolăm în examene dar nu și în ce examene. Nu se știe dacă va trebui să dau din nou examenul de legislație sau dacă va trebui să-mi fac analizele sau dacă va trebui să dau un examen practic printre pilonii roș-albastru ca să-mi testeze îndemânarea. Nu se știe dar din ianuarie nu mai avem voie să circulăm. Și nu asta e problema ci faptul că prin ianuarie când vom afla ce anume trebuie să facem se vor îngrămădi oamenii cu sutele, va fi ca și la paradele moaștelor de pupat.

Dintre toate cred că asta mă doare cel mai mult, dezinteresul lor și buzunarul bineînţeles. Nu mă agită faptul că trebuie să dau examen, că trebuie să răsfoiesc din nou legislația pentru întrebările de mecanică incluse în timp ci mă deranjează faptul că trebuie să scot bani din buzunar, bani pentru ce. Iar dacă informațiile mele sunt corecte va trebui dus mopedul și la RAR.

PS: Piața vehiculelor pe două roți o să se dea peste cap și sper să fie în favoarea mea, deoarece îmi caut noua iubire (iubirea mai veche și-a găsit altă posesoare, sper să o plimbe la fel de fericită).