Am acceptat provocarea fostei Miss Sunshine despre care va povesteam eu aici, pentru un guest post . Sper sa va placa la fel de mult cum imi place mie si sa va infruptati din randurile si viata ei, va va colora zilele.

Enjoy!

Buna seara! Numele meu este Cristina Cioba, pot fi gasita si pe blogul meu personal http://cris-buli.blogspot.ro. Sunshine a mea scrie…calduros si savuros, asa ca ne-am inteles noi ca doua gagici sa facem schimb de un guest post si iata-ma, va scriu despre violenta. Pe blogul meu veti gasi un post despre…aventuriere!

Violenta domestica este un fenomen intalnit atat in mediul rural cat si in mediul urban. Suntem in anul 2012, luna august, ziua a 15-a a acestei luni. Acest subiect ar trebui sa fie unul despre care nici sa nu se puna problema a il discuta, insa uite-ma aici, in fata laptopului meu HP cu picioarele incrucisate si cu mintea care vorba aia “sta-n loc”, scriind despre animale care isi bat sotiile.

Fenomenul acesta apare inca din vremurile de mult apuse (m..sau nu sunt asa apuse, oare?) in care bataia nu era considerata o pedeapsa, ci un soi de “indreptare de caracter”. Mai exact, din vremurile in care femeia nu primea niciun divort pe motiv de “violenta”. Ei, violenta. De pe vremurile in care femeii I se parea normal sa mai dea si el doua-trei palme si sa bea 17 pahare, ca deh, e barbat. Si inca ce barbat… Femeia cu tot cu emanciparea ei care nu-I nici pe departe completa, a considerat pe vremuri ca barbatul este cel care aduce banul in casa, deci prin urmare face ce “vrea muschii lui”. 

Am fi tentati sa spunem: “Eh, vorbe, vorbe, vremuri apuse, povesti”. Insa din pacate, barbatu`, mai ales ala din mediul rural, dar si cel de pe la “case mai mari” bea nu 17 ci fara numar pahare si apoi o bate pe madame de-I sare oja de pe unghii. Saraca, ati spune. Pai saraca, ca mananca bataie de 3 ori pe zi si inca o data seara, sa-I fie suficient. Dar saraca, de ce nu isi face bagajele si pleaca? “CA-L IUBESC!”.

Am citit odata pe un blog o poanta cu o tanti care-a indurat batai ani in sir, iar cand l-a vazut pe nenorocit mort i-a spus “Uite asa iti sade bine, nu cu pumnii-n cap la mine”. Amuzant, dar in substrat trist ca naiba. Ei bine, vreau sa incep propriu-zis aceasta postare cu o poveste traita recent. Veneam de la munca (job sezonier-redactor la ziarul local), prinsa pana in urechi cu o agenduta in care imi scriam eu ce conferinte mai am, unde mai sare stirea s.a.m.d. La coltul blocului meu, este o ghena de gunoi. Ei si acolo erau doi oameni de etnie rroma, sezand pe o bordura. Ea a spus ceva, iar el a inceput sa o fugareasca cu un par de lemn, iar cand a prins-o, nu am cuvinte sa va explic cum a batut-o. Ea urla ca din gura de sarpe. Poate va imaginati ca a iesit cineva, ca erau blocuri si ca strigatul cu ecou a facut pe cineva sa iasa, un barbat de preferat. Ei bine, nu. Eu mi-am vazut de drum pentru ca am stiut ca probabil nu voi scapa nebatuta. Iar la 1.55 nu e o idee tocmai buna!

Si revin la intrebarea mea: De ce nu pleaca? Adeseori acest tip de barbat aduce bani in casa. Copilul are nevoie de una, de alta, care cer bani! Sigur, nici contributia ei de multe ori nu este neglijabila, insa aceasta considera ca nu se poate descurca singura. Ei bine, aici exista totusi un ajutor specializat, un psiholog, un ONG… dar va intreb eu pe voi? Ce face femeia simpla de la tara? Ce face???

Voi ce parere aveti? Cine este de vina si ce este de facut???

Cu drag,

Cristina Cioba