Adam

IMG 20130927 193348 Medium 300x300 AdamSunt multe de spus si nici nu stiu cu ce sa incep…poate ar trebui cu pauza de scris pe blog.
Pauza a existat si va deveni una din ce in ce mai mica si se datoreaza bebelusului meu drag, Adam, care a venit pe lume pe 17 august 2013.

Am ales sa nasc in Ungaria, auzisem zeci de argumente pro si ginecologul meu, la care mergeam de ani de zile, tocmai acolo e medic. Concluziile sunt suparatoare, din pacate. Medici de nota 10, dar asistentele deja corupte de parasutele romance. Daca pana acuma nu trebuia sa oferi atentii pentru a schimba un pansament sau pentru a primi o lenjerie de pat noua, acum totul s-a schimbat. Eu? Eu nu le-am oferit decat ceea ce am considerat ca merita si culmea am fost trasa de ureche ca ele merita mai mult si asta in acele momente care ar fi trebuit sa fie cele mai frumoase. E de rau? E de bine? Decide fiecare.

Adam, insa si-a facut drum catre inima mea din primul moment. Imi aduc aminte cu drag primul pupic. Si de aici incolo timpul s-a schimbat si nu-l mai pot intelege. Zboara, zboara ca cea mai rapida pasare.

Mereu am crezut ca mamicile sunt ca si canoanele: se tund scurt/mediu, nu se mai machiaza, sunt neglijente, vorbesc doar de scutece, lapte, alaptare, viata sociala devine zero si ajung sa-si neglijeze partenerii. Se pare ca eu sunt exceptie sau cel putin tind sa cred asta.

Despre tatici, se spune ca au doua maini stangace. Noi incalcam din nou regula societatii, al nostru tatic e tare indemanatic si adora sa stea cu Adam cand am nevoie de o pauza. Si tind sa cred ca sunt cu zecile ca el. Barbatii isi iau din ce in ce mai mult din timpul lor pentru a sta cu copilul care momentan le ofera doar un zambet. Si, se pare ca e deajuns.

Trebuie sa linistesc noile mamici ca manual de utilizare exista si este usor de gasit in librarii sau daca au noroc primesc una deja la spital. Nu e mare scofala sa se informeze. Si aici ma veti contrazice ca fiecare copil e altfel, este foarte adevarat insa toti copii au nevoie de 20-21 grade in casa si nu mai mult sau fiecare copil sughite si nu ar trebui sa ne sperie deoarece este benefic pentru el. Exemplele ar putea continua.

Sfaturile vin mereu fara sa le cerem. Aici apare un stres in plus care nu o putem evita si nu pot sa inteleg de ce o fac majoritatea. Eu ma abtin sa fac vreo remarca. Mi se pare corect sa cer si sa primesc. Sa mi se ceara si sa ofer. Vreau sa mai specific ca atunci cand inscriem copilul la un pediatru sa-i dam toata increderea si nu sa mergem la alti 5, pentru ca fiecare va avea alta parere si nu mai stim de cine sa ascultam. Alegem unul si cu unul ramanem.

Adam, a scos la iveala noi sentimente din mine, unele lucruri le vad altfel si cu siguranta asta va schimba linia blogului putin, insa nu va deveni unul de mamica, desi statutul ma incanta. Voi fi aceasi persoana cu pareri ca si pana acuma.

Bine ai venit dragul meu!

Pe ce se mai ceartă cuplurile proaspăt căsătorite

casnicie 300x225 Pe ce se mai ceartă cuplurile proaspăt căsătoriteMă rog, eu primii 10 ani îi consider proaspeți. Și dacă tot am împlinit săptămâna asta 3 ani de căsnicie am reflectat puțin pe nimicurile pe care ne certăm din când în când. Azi, caz concret relatez o problemă vis a vis de buget.

Sincer, cine cheltuie cei mai mulți bani din bugetul comun? Păi, fără dar sau poate femeia.

L-am întrebat pe al meu drag partener de ce ne ciondănim noi din cauza banilor. Replica:” Eu nu vreau să cheltui bani dar pentru tine e mereu necesar (musai).

Eh, da. Pentru noi e mereu musai. Dar v-ați întrebat totuși ce e necesar? Și aici urmează lista de necesar de care se ocupă în general femeia:

- Musai să plătim facturile și creditele lunare
-Musai să aprovizionăm casa cu nimicuri pe care bărbații nici nu le observă (de la articole de curățenie la rivanol)
- Musai să cumpărăm alimente pe care ei le văd doar în formă gătită și nu se întreabă câte lucruri conțin
- Musai accesorii de bucătărie pe care nu prea pun mâna sau nu se întreabă de unde apar
- Musai cafelele din oraș în pauzele de shopping
- Musai rochie nouă, pentru că cea veche nu mai intră pe mine de când mi s-a rotunjit burta

Total: 80%

Lista lor de musai rămâne la: alimentarea mașinii, spălatul mașinii, cafele, maxim câteva perechi de șosete și biletul de loto de duminică.

Total: 20%.

Deci ne justificăm și ei o știu. Rezolvarea (venită din partea lui)? Nu mai ieșim din casă, căci dacă rămânem înăuntru nu avem unde să-i cheltuim.

La multi ani dragele mele!

A venit si aceasta zi! Pentru mine 8 martie in acest an va avea si o alta semnificatie, este ultima mea zi de lucru inainte de a iesi in perioada prenatala. Deja la gandul ca n-o sa-mi mai vad colegii de birou decat in trecere ma intristeaza. E ziua in care spun la revedere si ma pregatesc de modificarile ce vor urma.

La multi ani dragele mele!

8 Martie se anunta mereu ziua in care suntem rasfatate!

Fiti iubite, optimiste, sirete si nu in ultimul rand cat mai fericite!

women s day1 La multi ani dragele mele!

Ce să gătesc azi?

Noi, femeile care ne ocupăm în timpul liber și de gătit mereu ne confruntăm cu această întrebare. E greu, foarte greu. Sunt zile în care mă gândesc de dimineața până seara când ajung acasă ce să gătesc, ce să prepar și uneori pot să răsfoiesc și zeci de bloguri culinare tot nu găsesc ceva care să coincidă cu gusturile soțului meu. Să fie și rapide, că nu sunt casnică cu normă întreagă și cel mai important e să nu se repete preparatele. Alteori problema sunt ingredientele, oare am așa ceva sau nu acasă. Unde ar trebui să mă opresc să găsesc acele plusuri? Nu mai am idei, am rămas fără și e tare nasol să am și acest gând o zi întreagă.

Ca să puteți să-mi dați un sfat culinar vă înșiri aici tot ce nu pot să gătesc, deoarece nu este pe placul ciocolatei mele:

- Nimic verde (în această categorie se includ următoarele: spanac, mazăre, ruccola, supă de salată, lobodă, ștevie etc.)
- Ardei copt
- Carnea de vită
- Carnea de pui, altfel gătită decât la cuptor și șnițel
- Orez
- Mămăligă
- Castane
- Dovleac la cuptor (și nimic ce include acest ingredient)
- Legume la cuptor
- Broccoli
- Prăjitură cu mac (doar cozonac), prăjitură cu ciocolată amăruie
- Budincă de ciocolată
- Dovlecei
- Sarmale cu varză dulce sau cu ștevie, varză á la Cluj
- Supă de fasole verde
- Nici o supă fără carne
- Mâncarea indiană
- Mâncare chinezească
- Pește (foarte rar)
- Carne de curcan
- Pipote, ficat și inimi
- Papanași
- Etc

Dar pentru că e jumătatea vieții mele și îmi place să-i fac pe plac aștept niște idei de la voi.

mancare indiana 300x180 Ce să gătesc azi?

Culorile bărbaților

Dacă îi întreb pe bărbați care este culoarea lor preferată, o să-mi tragă din umeri și maxim îmi vor răspunde un verde sau albastru. Din acest punct de vedere suntem foarte diferiți, pe noi femeile culorile ne inspiră și ne provoacă anumite sentimente.

Roz plămâniu, turcoaz, roșu aprins, verde măsliniu, albastru de metil, vișină putredă, violet de gențiană, albastru azur, galben crom, galben citrin sunt cuvinte și imagini ce nu li se întipăresc în minte și asta recunosc și ei. Bărbații nu disting culorile. Oricum cea mai nostimă poveste din cuplul nostru, în sensul culorilor, a fost atunci când ne căutam culori pentru a vărui cele trei camere. Eu am zis simplu, vreau crem, dar un crem ca și culoarea untului iar în dormitor vreau măsliniu închis cu dungi albe. Al meu s-a prins de cap și a rămas cu imaginația înfundată, nu-și imagina cum va ieși. În momentul în care meșterii s-au apucat de văruit l-au sunat pe el să-i spună că acel măsliniu seamănă mai mult cu iarba verde de pe câmpii. Pentru că tot nu s-a înțeles cu culoarea trebuia să mă duc eu la constatare.

Ultima dată când am dat de această incapacitate de-a lor de a distinge anumite nuanțe a fost atunci când mi-am vopsit părul în portocaliu, ruginiu, iar în ochii bărbaților sunt o simplă roșcată.

P1010775 1024x768 Culorile bărbaților

 

Pauza suporterilor

Pauza suporterilor este una lungă și plictisitoare. Bărbații nu mai găsesc nimic interesant la tv și nici nu aduc câștiguri substanțiale de la pariuri. Se schimbă atitudinea lor, se schimbă obiceiurile care vizează lăzile de bere, butonatul telefonului pentru scorurile meciurilor simultane etc.
Pauza este una lungă, aș zice eu, deoarece campionatele naționale nu prea mai interesează pe nimeni, excepție cred că fac totuși fanaticii de fațadă împopoțonați cu o doză de mândrie pentru echipa oilor și casele devin din nou roșu-albastru. Suporterul adevărat va prefera știrile despre tranzacțiile jucătorilor între cluburi și se va bucura 2 minute/zi.

Cum am mai notat încep să înțeleg suporterii mai ales de când am asistat la două meciuri din Campionatul European împreună cu suporterii țării respective și am văzut extazul de pe fața acestora. M-am informat despre reguli, mi-am mai luat și eu o bere două și am ascultat cuminte replicile marilor cunoscători. Pot să zic că am devenit suporterul suporterului meu. Nu mă mai supăr, nu mă mai oftic, dar încerc să aduc convorbiri importante înafara ariei televizorului să am parte de toată atenția.

Pentru moment s-a terminat totul, am intrat în pauză, a fost bine, au fost înjurături, tweet-uri și toate cele. Acum e momentul să trecem la locurile de zi cu zi spre exemplu: schimbatul becului ars din baie, cuierul picat ar trebui remontat, ne focusăm pe udat gazonul, de lubrifiat motocicleta și de dezmierdat suporterul suporterului. Voi ce ați mai adăuga?

Adevărul este că lumea pentru ei devine puțin mai tristă, mai monotonă, conversațiile cu prietenii nu mai sunt la fel de aprinse și vă vine să credeți sau nu aștept următoarele sesiuni de fotbal, așa îmi mai fac timp și eu pentru ale mele cât timp leii fotbalului își reiau ritmul.

7087325 football gates with nature grass and sky background 300x200 Pauza suporterilor

Fluierul? Fluierul? Când se va mai auzi, fluierul?

Rochia elegantă și tatuajul

Tags

,

Share it

Zilele trecute îi arătam soțului meu, rochia de seară care urmează să mi-o facă croitoreasa. Mare greșeală, mare. N-am întrebat dacă îi place sau nu, doar să știe ce model îmi fac. Replica?” Păi o rochie așa de elegantă și lungă nu dă bine cu tatuajul tău de pe spate.” M-a lăsat fără replică.

Citeam zilele trecute acest articol și m-am gândit că poate e momentul să i-l trimit pe mail spre citire. M-am convins apoi că totuși la partea această de comunicare stăm destul de bine. Atât că rareori se apucă și el de ripostat la alegerile mele, poate așa e normal. Adevărul e că de câteva ori chiar m-am schimbat că eram prea bulversată să mă îndrept și toate împunsăturile lui se referă strict la combinațiile a două bucăți de îmbrăcăminte și nu la decolteuri sau lungimea fustei.

Însă tatuajul eu mi l-am ales, și pentru că nu îmi pare rău că va sta acolo până voi mirosi florile de la rădăcină, așa nici nu am de ce să-l ascund. Este accesoriul meu care dacă merge sau nu merge cu o rochie de seară, nu îmi pasă, unora o să le placă, altora nu. Deși eu găsesc în a purta în această combinație o notă de senzualitate. Codul bunelor maniere îmi este bine cunoscută iar aplicabilitatea ei în viața mea este într-un procent mare, dar societatea mereu dictează un mers anume adoptat de mulțime pentru care eu sunt mult prea nonconformistă încât să-mi pese de el.

Today I will do what others won’t, so tomorrow I can accomplish what others can’t.  -Jerry Rice

tumblr m4ht4uhpRC1rs4gwyo1 1280 300x200 Rochia elegantă și tatuajul

 

Ziua mea, o nouă provocare

De ziua noastră societatea închide ochii la faptele noastre, primim îmbrățișări, mesaje frumoase și copiate de pe net. Într-un cuvânt ne felicită. Dar poate cel mai palpitant lucru înafară de sărbătorire este cadoul pe care-l primești. Cadourile sunt o provocare.

Și venind vorba despre asta zilele trecute mi-am dat seama că mie nu-mi plac așa de mult. Am ajuns să fiu sunată și întrebată ce-mi doresc pentru a nu suporta încă o dezamăgire. Dezamăgirea suportată de cel care mă cadorisește. Aici s-a ajuns din mai multe cauze, iar una ar fi cadoul primit de crăciun din partea mamei pe la 12 ani. Un cadou frumos înpachetat, ea înbujorată de emoție , iar când am deschis instantaneu am picat într-o ”depresie” și o tură de plâns. Păi era o căciulă cu fundiță, ceva ce eu n-aș mai fi pus în cap, era perioada aia de preadolescență când ne doream să părem cât mai domnișoare și nu fetițe.

Tocmai pentru asta și alte câteva ocazii asemănătoare nu mă mai cadorisește mai nimeni. Și mulți mi-ar spune că trebuie să apreciez gestul. Din păcate nu pot aprecia un astfel de gest pentru că zic eu să faci bucurie unei persoane trebuie s-o cunoști. Lipsă de superficialitate. Iar eu nu sunt adepta ascunzișului după zâmbetul fals.

Anul acesta am fost din nou întrebată și sincer nu aș putea să zic ceva anume deși mă gândesc de câteva zile, poate pentru că nu vreau nimic inutil. Apoi soțul meu mi-a pus următoarea întrebare:

“- Dacă tot stai așa de mult în fața laptopului în fiecare seara, n-ai vrea să-MI cumpăr de ziua ta o tabletă să am și eu acces?”

Pe cât de ironic pe atât de adevărat. Am tras o tură de râs. Iar cadoul de anul acesta n-a mai fost o provocare. Și când ne gândim că există Pinterest, azi totul este mai simplu.

269371621431575647 K8sXYMIS f Ziua mea, o nouă provocare

Sursa poza