PinExt Mai avem încredere în cuvântul vânzătorilor de la piață?

Înafara faptului că e la modă falsificarea certificatelor de proveniență, mai avem încredere în cuvântul vânzătorilor atunci când ne interesează un produs? Trebuie să adoptăm deja un limbaj aparte și să punem întrebările diferit, pentru azi fac un mic ghid de cumpărărturi cu țațele pieții.

Cei care mă cunosc și cei care mă citesc știu că sunt adepta legumelor și fructelor proaspete iar cele congelate stau departe de congelatorul meu. Îmi place să cumpăr totul atunci când le vine rândul, atunci când le este perioada și reușesc să-mi umplu golul pentru un întreg an fără a beneficia de cele aruncate într-o ladă pline de gheață. Pentru toate astea însă am nevoie de deplasări la piață, unde eu sper totuși că mai găsesc și ceva autentic românesc sau cel puțin crescut într-o seră fără prea multe adaosuri de chimicale. Și sincer îmi face plăcere s-o fac săptămânal. Îmi place forfota pieții și îmi place să aleg din varietatea tarabelor. Insă partea negativă este falsitatea vânzătorilor.

Există producători și există cei care vând la a doua mână. Ideea e că nu mă deranjează de la care cumpăr atâta timp cât mi se răspunde sincer la întrebări. La întrebarea:” E dulce?” Mi se răspunde” Da”. Dacă întreb despre același produs” E acru?” Mi se răspunde” Da”. Iar cu ce ajungem acasă e deja tabu. Sunt aproape sigură că nimeni nu se mai întoarce să schimbe marfa. Și atunci cum ne convingem de adevăr.

Unu. Gustăm produsul. Bine aici e puțin dificil căci nimeni n-o să ne dea un măr spre degustare, maxim o cireaşă sau o căpșună.

Doi. Cerem să ne taie produsul în două să ne convingem că nu e lemnos și promitem să-l cumpărăm. Însă ceea ce nu ne place nouă și pe care nu îndurăm să dăm bani, lor li se pare în regulă și riscăm să strige după noi. Până la urmă cui îi pasă?

Trei. Punem întrebări altfel. Adică întrebăm cum e produsul (și nu atribuim noi un adjectiv) ei ne spun că e dulce, apoi le spun că eu caut unul acru și produsul devine dulce acrișor (ironic nu?). Uneori nici întrebarea nu avem cum s-o punem bine că ni-l întorc. Mie de exemplu îmi place smântâna de 2-3 zile în loc de cea proaspătă. Dacă întreb când a fost făcută ei îmi spun că e proaspătă și atunci trec mai departe spunând că eu vreau una mai” veche”. Aude cealaltă vânzătoare și gata, am cumpărat de acolo, însă poate și ea e proaspătă. Asta e. Unele lucruri chiar nu le pot gusta și aici aș putea include și lubenița. Pur și simplu nu mi se pare igienic.

Patru. Mergem la aceeaşi piață și cumpărăm de la același tarabe. Asta în cazul în care în fiecare zi sunt acolo și marfa lor nu prea variază.

Eu știu că ei o fac pentru a vinde marfa, dar nu mă interesează căci mie reușesc să-mi bage pe gât produse care nu-mi plac. Eu mi-am pierdut demult încrederea și înafara celor patru tehnici până azi n-am găsit mai bune. Voi cum vă descurcați? Mai aveți încredere?

piata Mai avem încredere în cuvântul vânzătorilor de la piață?